Pascha 2021!


The Reading from the Holy Gospel according to Saint Mark 16:1-8

When the Sabbath was past, Mary Magdalene, and Mary the mother of James, and Salome, bought spices, so that they might go and anoint Jesus. And very early in the morning, on the first day of the week, they came to the tomb at the rising of the sun. And they were saying to one another, “Who will roll away the stone for us from the door of the tomb?” And looking up, they saw that the stone was rolled back – it was very large. And entering the tomb, they saw a young man sitting on the right side, dressed in a long white robe; and they were amazed. And he said to them, “Do not be amazed; you seek Jesus of Nazareth, Who was crucified. He is risen; He is not here; see the place where they laid Him. But go, tell His disciples and Peter that He is going before you to Galilee; there you will see Him, as He told you.” And they went out quickly and fled from the tomb; for trembling and astonishment had come upon them; and they said nothing to anyone, for they were afraid.


The Reading from the Acts of the Apostles 1:1-8

In the first book, O Theophilus, I have dealt with all that Jesus began to do and teach, until the day when He was taken up, after He had given commandment through the Holy Spirit to the Apostles whom He had chosen. To them He presented Himself alive after His passion by many proofs, appearing to them during forty days, and speaking of the kingdom of God. And while staying with them He charged them not to depart from Jerusalem, but to wait for the promise of the Father, which, He said, “You heard from Me; for John baptized with water, but before many days you shall be baptized with the Holy Spirit.” So when they had come together, they asked Him, “Lord, will you at this time restore the kingdom to Israel?” He said to them, “It is not for you to know times or seasons which the Father has fixed by His own authority. But you shall receive power when the Holy Spirit has come upon you; and you shall be my witnesses in Jerusalem and in all Judea and Samaria and to the end of the earth.”


The Reading from the Holy Gospel according to St. John 1:1-17

In the beginning was the Word, and the Word was with God, and the Word was God. He was in the beginning with God; all things were made through Him, and without Him was not anything made that was made. In Him was life, and the life was the light of men. The light shines in the darkness, and the darkness has not overcome it. There was a man sent from God, whose name was John. He came for testimony, to bear witness to the light, that all might believe through him. He was not the light, but came to bear witness to the light. The true light that enlightens every man was coming into the world. He was in the world, and the world was made through Him, yet the world knew Him not. He came to His own home, and His own people received Him not. But to all who received Him, who believed in His Name, He gave power to become children of God; who were born, not of blood, nor of the will of the flesh, nor of the will of man, but of God. And the Word became flesh and dwelt among us, full of grace and truth; we have beheld His glory, glory as of the only Son from the Father. (John bore witness to Him, and cried, “This was He of Whom I said, ‘He Who comes after me ranks before me, for He was before me.’”) And from His fullness have we all received, grace upon grace. For the law was given through Moses; grace and truth came through Jesus Christ.



Christ is risen from the dead, trampling down death by death; and upon those in the tombs bestowing life!



Christ is risen from the dead, trampling down death by death; and upon those in the tombs bestowing life!


In that we have beheld the Resurrection of Christ, let us bow down before the Holy Lord Jesus, the only sinless One. Thy Cross do we adore, O Christ, and Thy Holy Resurrection we praise and glorify: for Thou art our God, and we know none other beside Thee; we call upon Thy Name. O come, all ye faithful, let us adore Christ’s Holy Resurrection. For lo, through the Cross is joy come into all the world. Ever blessing the Lord, let us sing His Resurrection: for in that He endured the Cross for us, He hath destroyed death by death.


When they who were with Mary came, anticipating the dawn, and found the stone rolled away from the sepulcher, they heard from the Angel: Why seek ye among the dead, as though He were mortal man, Him Who abideth in everlasting light? Behold the grave-clothes. Go quickly and proclaim to the world that the Lord is risen, and hath put death to death. For He is the Son of God, Who saveth the race of man.


Though Thou didst descend into the grave, O Immortal One, yet didst Thou destroy the power of Hades, and didst arise as victor, O Christ God, calling to the myrrh-bearing women, Rejoice, and giving peace unto Thine Apostles, O Thou Who dost grant resurrection to the fallen.


If anyone is devout and a lover of God, let him enjoy this beautiful and radiant festival. If anyone is a wise servant, let him, rejoicing, enter into the joy of his Lord. If anyone has wearied himself in fasting, let him now receive his recompense. If anyone has labored from the first hour, let him today receive his just reward. If anyone has come at the third hour, with thanksgiving let him keep the feast. If anyone has arrived at the sixth hour, let him have no misgivings; for he shall suffer no loss. If anyone has delayed until the ninth hour, let him draw near without hesitation. If anyone has arrived at the eleventh hour, let him not fear on account of his delay. For the Master is gracious and receives the last, even as the first; he gives rest to him that comes at the eleventh hour, just as to him who has labored from the first. He has mercy upon the last and cares for the first; to the one he gives, and to the other he is gracious. He both honors the work and praises the intention. Enter all of you, therefore, into the joy of our Lord, and, whether first or last, receive your reward. O rich and poor, one with another, dance for joy! O you ascetics and you negligent, celebrate the day! You that have fasted and you that have disregarded the fast, rejoice today! The table is richladen; feast royally, all of you! The calf is fatted; let no one go forth hungry! Let all partake of the feast of faith. Let all receive the riches of goodness. Let no one lament his poverty, for the universal kingdom has been revealed. Let no one mourn his transgressions, for pardon has dawned from the grave. Let no one fear death, for the Savior’s death has set us free. He that was taken by death has annihilated it! He descended into hades and took hades captive! He embittered it when it tasted his flesh! And anticipating this Isaiah exclaimed, “Hades was embittered when it encountered thee in the lower regions.” It was embittered, for it was abolished! It was embittered, for it was mocked! It was embittered, for it was purged! It was embittered, for it was despoiled! It was embittered, for it was bound in chains! It took a body and, face to face, met God! It took earth and encountered heaven! It took what it saw but crumbled before what it had not seen! “O death, where is thy sting? O hades, where is thy victory?” Christ is risen, and you are overthrown! Christ is risen, and the demons are fallen! Christ is risen, and the angels rejoice! Christ is risen, and life reigns! Christ is risen, and not one dead remains in the tomb! For Christ, being raised from the dead, has become the First-fruits of them that slept. To him be glory and might unto ages of ages. Amen.

Pastorală la Praznicul Învierii Domnului 2021

din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Statelor Unite ale Americii
Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi

Iubitului cler şi dreptmăritorilor creştini din sfânta noastră Arhiepiscopie,
pace şi nădejde neclintită de la Hristos Domnul cel Înviat,
iar de la noi arhierească binecuvântare.

 „Unde-ţi este, moarte boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa?
Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit… Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte!”
(Sf. Ioan Gură de Aur)

Prea Cucernici Părinţi,
Iubiţi Credincioşi,

Hristos a înviat!

Vă adresez cu mare bucurie acest salut în această dimineaţă sfântă ca un îndemn la înțelegere și mărturisire, ca o vestire a minunii biruinței vieții asupra morții, a biruinței credinței în puterea lui Dumnezeu asupra tuturor temerilor și a fricii de boală și de moarte. Din acest salut luăm şi noi puterea să mărturisim că, dacă Hristos a înviat, şi noi vom învia. Şi aceasta este temelia învăţăturii creştine.

Sf. Apostol Pavel amintește corintenilor conţinutul Evangheliei, adică a Vestirii celei pline de bucurie, propovăduite de el şi de ceilalţi Apostoli: ”Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi, prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o – dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar – căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15,1-4). Primirea Evangheliei de către locuitorii cetății Corint este temelia prin care stau în ispitele lumii și cea prin care sunt mântuiți (versetele 1-2). Conținutul Evangheliei vestite de Sf. Pavel se referă nu numai la răscumpărarea prin moartea pe Cruce a lui Hristos a păcatelor noastre, după Scripturi, ci și la Învierea cea de-a treia zi, după Scripturi.

Dorind să-i încredințeze pe corinteni de adevărul Învierii lui Hristos, Sf. Pavel face referire întâi la împlinirea Scripturilor în ce privește moartea Mântuitorului. Profetul Isaia vestise deja cu multe sute de ani înainte suferințele și moartea lui Mesia pentru păcatele noastre: ”El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat (Isaia 53,4-5). Părintele Stăniloae explică necesitatea acestei morți a lui Hristos: ”Moartea altora a trebuit să o ia Iisus asupra Sa pentru că a luat păcatul lor. Păcatul atrage de la sine moartea. Și fiindcă a luat păcatul tuturor, a trebuit să ia și moartea tuturor.”[1] Prin moarte, prin oferirea deplină ca om, în numele omenirii întregi, lui Dumnezeu-Tatăl, Hristos ne-a câștigat împăcarea cu Dumnezeu. Dar împăcarea nu era suficientă dacă nu era urmată de biruirea morții ca eșec al viețuirii umane, adică ca separare veșnică de Dumnezeu și trecere în iad. Hristos se ridică din mormânt și ne trece pe toți la viața comuniunii cu Dumnezeu, la veșnicia Împărăției Tatălui întru bucuria Domnului nostru[2].

Ridicarea lui Hristos din mormânt arată că moartea a fost biruită. Cântările din dimineața Învierii vestesc această călcare a morţii. Sf. Ioan Gură de Aur spune: ”Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului… Unde-ţi este, moarte boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit.”[3] De această realitate îi încredințează Sf. Pavel pe creștinii din Corint. Căci, dacă Hristos a murit confirmând profețiile Sf. Scripturi, Hristos Cel mort și așezat în mormânt a înviat a treia zi. Dovadă sunt multiplele arătări către ucenicii Săi: ”S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece, în urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit. După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor, iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie” (1 Corinteni 15,5-8). Evanghelia pe care Sf. Pavel a vestit-o corintenilor și o confirmă acum prin această epistolă este rezultatul întâlnirii omului cu Hristos cel Înviat, este mărturia acestei întâlniri verificată în mai multe rânduri și consemnată în Scripturi.

Doar cei aleși de Hristos pentru a-i fi martori ai Învierii pot fi și vestitori ai acestei minuni. Hristos s-a arătat femeilor mironosițe, apostolilor, ucenicilor și în cele din urmă Sf. Pavel. Doar această alegere ne îndreptățește să fim vestitori: ”prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine” (1 Corinteni 15,10). Pe urmele celor ce l-au întâlnit pe Hristos cel Înviat suntem și noi, cei ce ne aflăm în Biserică în căutarea mântuirii. Și noi am primit harul Sfântului Botez, și noi suntem aleși prin Taina Mirungerii să fim martori ai Învierii și mărturisitori. Și noi trebuie să ne ostenim pentru a lucra cu harul care este în noi, întocmai ca Sf. Apostol Pavel.

Această lucrare este scopul vieții creștine. Credinţa noastră are ca temelie Învierea lui Hristos şi este împlinită prin credinţa în propria noastră înviere. ”Dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii” (1 Corinteni 15,19), le spune Sf. Pavel creștinilor din Corint care nu credeau în învierea lor. Hristos este numit începătură (a învierii) celor adormiţi (1 Corinteni 15,20) şi întâiul născut din morţi (Coloseni 1,18). Prin Înviere, Hristos ne-a deschis nouă calea spre înviere: ”Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor” (1 Corinteni 15,21). Dacă credem cuvintelor Scripturii despre Moartea și Învierea lui Hristos, trebuie să credem și în învierea noastră, cea de la sfârșitul veacurilor, dar și cea prezentă, o înviere a noastră la viaţa plină de lumină a comuniunii cu Dumnezeu. Hristos a biruit mai întâi, ca om, teama de moarte în grădina Ghetsimani, apoi păcatul pe Cruce, pentru ca să biruiască în cele din urmă moartea prin Înviere. Învierea noastră deja din această viață se referă la biruința tuturor temerilor pe care le descoperim în jurul nostru, inclusiv de boală și de moarte, și învierea cu Hristos prin viața în Hristos.

Vă îndemn pe toți, preoți și credincioși, să mărturisiți în aceste zile ale Învierii credința noastră creștină că teama, boala, păcatul și moartea au fost biruite de Hristos prin Moartea pe Cruce și Înviere. Vă doresc tuturor să fiți întăriți în această credință și să o vestiți semenilor încă înfricoșați și neînțelegători. Vă îndemn să aduceți, prin cuvânt şi faptă, lumină și nădejde celor apropiați și celor încă încercați în aceste zile.

Vă îmbrăţişez în Hristos Domnul Cel Înviat şi vă doresc sănătate și Sărbători fericite!

Adevărat a înviat!

Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,
† Mitropolit NICOLAE

Chicago, Praznicul Învierii Domnului, 2021

[1] Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Craiova, 1993, p. 313.

[2] Cuvânt de învățătură în sfânta și luminata zi a slăvitei și mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

[3] Ibidem.